LU RIMMIEDIE
Za’ Menghe di Ndriùcce
steve male,
abbittimènne jave pi la vìje,
ha fatte tanta cure, e ni
j’ vale,
nin zi guarisce chiù la
malatìje.
Lu povere Zi’ Ndrèje pi la
pene
piagneve di nascoste e nin
parleve,
vuleve a la cumpagne tante
bbene,
chisà ch’avesse fatte, si
puteve.
Ma na matine tutt’arisulute
à purtate Za’ Menghe a lu
duttore:
“ ascùdde scibbindètte nu
minute,
famme squajà sta pene e stu
dulore!”
“ Nu rimmièdie vi diènghe
nghe lu core
pi scumbarì stu male, lu
cunzìje:
n’avèt’abbandunà di fà
l’amore,
Za’ Menghe pi guarì…..da
fà nu fìje.”
“ Ma chi ttì dice mo’,
ti si’ ‘mbazzite?
Ni
j’attenème chiù pi l’allegrèzze,
li jurne bièlle ‘n tutte
si n’à jte,
ca
mo’ n’è tempe chiù di fa ….. carezze!”
Ma Za’ Menghe s’avè
rincillinite
quand’avè ‘ndese di rifà
nu fìje:
“ tu ‘n zi bbòne?!
– j’à ditte a lu marite –
nu giuvinotte j’ mi l’aripìje.”
|
|
AMORE E PUVIRTA’
Mastr’Andonie, puvirette!
A na segge st’assittate
sempr’arrete a nu
banchette
si uadagne la jurnate.
T’è na stanze
piccirelle
nin z’i pò manche
vuscicà
nghi la
subbie e lu martelle
aggiuste scarpe nquantità.
Quant’è jurne di
mircate
sopr’a tante cascittelle
li scarpine stà ffilate
p’i li ricche e
puvirelle.
Mo’ la cocce s’a
sbianchite
quanta jurn’accavallate
timpe bille si n’e jte
ma la vite l’a campate.
Quacche fijje n’ì
l’avute,
li vuleve ngumpagnie
sempre quante a putute
si la strette n’a
buttijje.
N’a uardate a lu
prugresse,
n’a sunnate li quatrine
s’a purtate sempr’appresse
lu core sé….Mariannine.
|