Ercole De Luca e le sue poesie                            pagina 5

     
                    
LU RIMMIEDIE

Za’ Menghe di Ndriùcce steve male,

abbittimènne jave pi la vìje,

ha fatte tanta cure, e ni j’ vale,

nin zi guarisce chiù la malatìje.

 

Lu povere Zi’ Ndrèje pi la pene

piagneve di nascoste e nin parleve,

vuleve a la cumpagne  tante bbene,

chisà ch’avesse fatte, si puteve.

 

Ma na matine  tutt’arisulute

à purtate Za’ Menghe a lu duttore:

“ ascùdde scibbindètte nu minute,

famme squajà sta pene e stu dulore!”

 

“ Nu rimmièdie vi diènghe nghe lu core

pi scumbarì stu male, lu cunzìje:

n’avèt’abbandunà di fà l’amore,

Za’ Menghe pi guarì…..da fà nu fìje.”

 

“ Ma chi ttì dice mo’, ti si’  ‘mbazzite?

Ni  j’attenème chiù pi l’allegrèzze,

li jurne bièlle ‘n tutte si n’à jte,

ca  mo’ n’è tempe chiù di fa ….. carezze!”

 

Ma Za’ Menghe s’avè rincillinite

quand’avè ‘ndese di rifà nu fìje:

“ tu ‘n zi bbòne?!
– j’à ditte a lu marite –
nu giuvinotte j’ mi l’aripìje.”

 

        AMORE E PUVIRTA’

Mastr’Andonie, puvirette!

A na segge st’assittate

sempr’arrete a nu banchette

si uadagne la jurnate.

 

T’è na stanze piccirelle

nin z’i pò manche vuscicà

nghi  la subbie e lu martelle

aggiuste scarpe nquantità.

 

Quant’è jurne di mircate

sopr’a tante cascittelle

li scarpine stà ffilate

p’i li ricche e puvirelle.

 

Mo’ la cocce s’a sbianchite

quanta jurn’accavallate

timpe bille si n’e jte

ma la vite l’a campate.

 

Quacche fijje n’ì l’avute,

li vuleve ngumpagnie

sempre quante a putute

si la strette n’a buttijje.

 

N’a uardate a lu prugresse,

n’a sunnate li quatrine

s’a purtate sempr’appresse

lu core sé….Mariannine.